De vorbă cu: Iolanda Botez și blanoșii de la Carusel

Avem un nou un articol din seria #MyPetStory, iar dacă vrei să afli cum e viața la Asociația Carusel, alături de Cricket și Sisi, hai să faci cunoștință cu ei și cu Iolanda. Misiunea Asociației Carusel este să ajute persoanele aflate în stare de vulnerabilitate extremă, marginalizate sau excluse din comunitate să primească sprijin imediat, dar și pe termen lung, să beneficieze de egalitatea de șansă și să devină vizibili pentru societate, în spiritul apărării drepturilor și libertăților omului. Sunt o echipă tare mișto, plină de empatie, iar dacă vrei să îi susții, o poți face aici, prin voluntariat sau donații.

1. Spune-ne câteva cuvinte despre blănoșii tăi.

Hmmm, nici nu știu cum să încep, dar avem doi blănoși ce fac parte din echipa Asociației Carusel. Primul apărut ca membru este Cricket, are 6 ani și este Ciobănesc de Berna. Numele de Cricket, nu a fost dat de către mine, ci de către colegul meu Marian. Numele Cricket l-a primit deoarece era mic precum un greieraș, dar nu părea să rămână așa. Al 2-lea membru blănos ce face parte și ea din echipa Carusel este Sisi. De curând a făcut 7 ani și este Husky Siberian. La numele de Sisi a reacționat de îndată ce l-a auzit.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2. Ne poți spune cum au apărut în viața ta și cum devenit parte din familie? 

Atât pentru noi, dar cât și pentru ei a fost un win-win situation. Spun asta, deoarece primul venit, primul servit a fost Cricket. În anul pe când Cricket a apărut la noi, doar ce ne mutasem dintr-o altă locație la un spațiu mai mare de birouri (la casă), și să avem totodată curte. Numai țin minte exact, dar la câteva luni de când ne mutaserăm ne-a fost spart biroul administrativ. După peripeția avută cu biroul spart, ne-am decis să luăm un câine, care să latre și să țină cât de cât spărgătorii la distanță. Așa a apărut Cricket în chipa noastre, de la o stână de pe lângă București pe când avea doar  5 luni.

Cu al 2-lea membru Sisi, povestea e ceva mai emoționantă față de Cricket, prin felul cum a intrat în viețile noastre. În urmă cu 4 ani de zile, vara (pe atunci Cricket avea 2 anișori), o colegă de-a mea în fiecare seară după ora 21.00 îl plimba pe Cricket în parc, iar într-una dintre acele plimbări a fat de Sisi. Curios si foarte prietenos de fel, Cricket a acceptat-o din prima.

În seara cu găsirea ei, colega mea împreună cu alți stăpâni ai blănoșilor din parc au făcut front comun în încercarea de-ai găsi stăpânul în parc. Întrebau în stînga și în dreapta de ea, dar fără răspuns. A fost dusă la veterinar pentru identificarea cip-ului pentru a ști dacă cineva o v-a recupera sau nu. Bine-înteles fără cip, iar starea ei nu era una tocmai bună, malnutrită destul de bine, abia făcuseră pui. După consultul veterinar Sisi a fost adusă la birou (unde aveam curte și delimitat o mica grădina, pentru a-i ține separați unul față de celălalt). Au urmat 3 luni de căutări și anunțuri, dar fără niciun rezultat. Noi deja ne comportam cu ea de parcă era a noastră, neștiind că v-a rămâne la noi ulterior: i-am pregătit căsuța (cușca), boluri, tot confortul. După 3 luni de căutări și anunțuri, am decis cu toții să o oprim la noi și să facă parte din echipa Carusel. Procesul de integrare pentru ea a fost unul extrem de greu, având în vedere traumele și experiențele mai puțin plăcute avute până să ajungă la noi. Prin procesul de adaptare și integrare ne-am dat seama cât de mult a suferit Sisi până să ne găsească.

3. Când ai știut că vrei un animal de companie? 

Cred că din totdeauna. Când eram mică, în fiecare dimineață de la geamul camerei vedeam livada din spate și mica fermă de animale de pe stânga livezii cu care am crescut pe atunci.

4. Cum arată o zi obișnuită pentru blănoși?

Aș spune că petrecere la piscină, dar lor nu le place apa deloc, decât să o bea (chiar dacă am încercat împreună cu colegii mei și pe ei să-i familiarizăm cu apa și pisicina) Sisi, ca un Husky adevărat, adoră să-i vorbești și să-ți răspundă înapoi, să o iubești necondiționat și de-ai avea mâncare non-stop, nu te-ar refuza deloc, ci te-ar iubi și mai mult mult. Cricket e pe mood de joacă non-stop și ar vrea să sară spre tine direct. Adoră să-ți atragă atenția prin orice mijloc pe care el ar putea să-l aibă. Un exemplu foarte bun și încă de actualitate, se urcă pe banca ce este așezată mereu sub pervazul din bucătărie, iar apoi cu lăbuțele pe pervaz să te cheme afară la joacă sau iubire să-i dai. Înainte de bănci, fie intra în casă să ia preșul de la intrare și să fugă cu el, fie o lavetă sau burete din bucătărie.

5. Care sunt deliciile și treat-urile preferate pe care le oferi și în ce situații?

Din când în când, orez cu legume și pui, iar la treat-uri până să dăm de cele ale voastre de pe site, ale noastre bestii n-aveau pretenții. Sisi mă caută în birou pentru încă un treat în plus.

6.Ce hrană folosiți în prezent? 

După multe încercări și peripețiile cu mâncarea trasă, de 2 ani de zile folosim produsele doar de la Taste of the Wild, iar de când le folosim nu am mai avut probleme gastro-intestinale de vreun fel, cu niciunul.

7. Cum faceți față comportamentelor bune și rele? Cum reacționezi atunci când blănosul tău se comportă greșit (după standardele noastre, de oameni)?

De cele mai multe ori când ne jucăm și/sau stăm, ne felicităm constant prin vorbire și treat-uri prin jocuri de cuvinte bine stabilite pentru o coordonare și gestionare a situațiilor ce pot să apără ulterior. În momentele mai puțin plăcute și extrem de rar întâlnite, precum a fost recent când bestiile s-au “certat” (așa îi alint pe amândoi). Nici acum nu știm de la ce a pornit cearta lor, doar ce am văzut a fost pe monitorul de supraveghere când deja ei erau unul peste altul și lătrau/țipau unul la celălalt. Am ieșit afară și-am strigat destul de ferm la ei. În secunda doi, Cricket s-a îndepărtat de pe Sisi și s-a așezat în fund în mod de așteptare. Urmatorul pas a fost să-i ținem separați pe amândoi câteva momente pentru a se liniști, și după să vorbim.

8. Jocul e aproape la fel de important ca mâncarea și apa pentru blănoșii noștri. Toți au propriile lor lucruri preferate și obiceiuri de joacă. Care sunt jucăriile și jocurile lor preferate?

Amândoi au jocuri specifice. Sisi adoră să-l alerge pe Cricket și să-l prindă de coadă, lui asta nu-i place, dar nici nu este agresiv, o îndepartează tot prin joacă și după se ascunde de ea. Cricket adoră toate jucăriile ce scot sunete. Iar când s-au jucat zdravăn în primăvara acestui an, li s-a umflat la amândoi câte un tendon la picior (primul a fost Cricket cu tendonul, 8 zile pe tratament și repaus complet, a urmat Sisi, cu aceeași problema la picior) așa că am început să fim mai atenți la modul lor de joacă.

9. Povestește-ne despre ce cea mai mare pățanie pe care au făcut-o.

În urmă cu aproximativ 3 – 3 ani jumătate am avut o peripeție zdravană, datorată unei clipă de neatenție ce le-a dat ocazia blănoșilor să iasă pe poartă. Nimeni nu-și dăduse seama că ei lipsesc, fiind foarte târziu noaptea (ei de obicei se retrag singuri la somn după anumită oră). Pe la 5-6 dimineata pe pagina de FB a asociatiei era un mesaj în inbox de la un domn ce își plimba câinele în parcul din apropiere, cum că a recunoscut ambii câini (Sisi și Cricket) și ne ruga să luăm legătura cu el pentru a intra în posesia lor. Bineînțeles ca nu a răspuns nimeni atât de dimineață, așa că la propria inițiativă a căutat adresa Asociației noastre pentru a veni el să-i lase știind că suntem în apropiere. A luat adresa și i-a adus la noi, doar că noi nu eram acolo, programul începănd de la ora 10.00. Intre timp a răspuns o colegă mesajului și a reușit să îi lase în curte. Eu pe atunci eram în spital când am aflat ce se întâmplă și îmi imploram doctorul să mă lase să plec pe semnătură să-mi caut bestiile, dar nu a vrut. Am stat doar pe telefoane cu colegii mei și așteptam asigurări că sunt bine acasă (la birou).

A altă pățanie similară s-a întâmplat acum 1-2 luni, când am avut o furtuna cu vânt puternic în București. Pe timp de seară unul din colegii mei au uitat să mai pună lacăt la poartă, ci doar a tras zăvorul. Vântul fiind destul de puternic, porție s-au deschis porțile, iar ambele bestii au plecat. La ora 8 dimineață primesc un telefon, dacă sunt la birou, deoarece cățeii ieșiseră la plimvare. Nu știu cum am vorbit, cu, câți, cafeaua dată pe gât imediat și-am luat o mașină repede spre birou să plec. Unul din vecinii noștri îl sunaseră pe colegul meu, pentru a-i spune că Sisi și Cricket aleargă pe stradă și vecinul după ei (vecinul fiind destul de în vârstă). Pe drum, în mașină, mă tot gândeam dacă o să-i mai văd vreodată. Părea că numai ajung la ei și timpul stă în loc. După lungi minute de așteptare în trafic să ajung, șoferul virează stânga pe străduță și ale mele bestii așteptau amândoi, cuminți, lângă una din mașinile organizației parcate. Cum am coborât  i-am smotocit de iubire pe amândoi. Sisi nu latră, ci vorbește. Vă închipuiți cam cum ar face un Huscky Siberian. Cricket lătra și sărea în sus de bucurie.

10. Există ceva de care sunt speriați sau la care reacționează? Există comportamente reconfortante pe care le adopți? 

Ar fi doar momentele când se dau cu artificii/pocnitori și tunetele. Devin foarte anxioși, numai sunt atenți la ce le spui sau ce faci în momentul ăla. Pe parcursul acestor ani m-am tot documentat ce poți face în aceste momente de
frică maximă cu ei. Am găsit-o pe cea care ni se potrivește nouă cel mai bine și ne închidem toți 3 în țarc (au spațiu pe lângă casa lor). Le spun că sunt în siguranță și ascultăm melodiile noastre (Loving Caliber – Give me all your love <melodia mea și a lui Cricket>, iar a mea și a lui Sisi este One Direction – Steal my Girl).

11. S-a confruntat cu probleme de sănătate până acum? 

Cricket, a făcut babesioză la vârsta de 7 luni, iar Sisi o reacție alimentară (de la niște boabe), și tendoanele umflate din primăvara aceasta.

12.Cine e omul lui preferat în afară de tine?

Dacă nu sunt eu, este colega mea Roxana P. și Ana C.

13. Dacă ar fi să alegi un moment preferat din trecut alături de blănos, care ar fi acela?

Nu cred că am putea să alegem..Toate momentele de când au început să facă din Asociația noastră și până în prezent.

14.Care e cel mai greu lucru în a fi proprietar de animale de companie?

Să îi pierd sau pe când vor pleca de tot.

15. Care este problema care, dacă ar fi rezolvată, ar face cea mai mare diferență în viața animalelor de companie?

Responsabilitatea stăpânilor față de animalele lor.

16. Ce ai vrea să ne vezi, aici la Happy Tails, făcând pe mai departe? 

Ce văd momentan este foarte bine și ne mulțumește.

17. În final, care e cel mai bun lucru în a avea animale de companie și care e partea ta preferată în a avea un blănos? 

Te responsabilizează în multe feluri, atât față de ei, cât și în viața de zi cu zi. 

18.Un sfat pentru un viitor părinte de codița pufoasă?
Să se gândească de 10, 20 de ori înainte de-a decide, să fie responsabil la fel de mult cum este și cu copilul/părinții lor.

 

Îți mulţumim că ne citeşti. Ti-a plăcut articolul nostru? Urmărește-ne pe Facebook și Instagram pentru alte postări și povești despre codițe fericite.